File de poveste, de istorie scrise de liceul nostru

 

Instituţia şcolară care face obiectul acestei monografii, LICEUL TEORETIC URLAŢI, reprezintă treapta superioară pe scara evoluţiei învăţământului din această aşezare urbană de pe Valea Cricovulu Sărat şi din întrega zonă care gravitează în jurul său.

Existenţa unei aşezări temeinic constituite, purtând anecdoticul nume de URLAŢI, este atestată documentar din secolul al XVI –lea, ceea ce nu exclude posibilitatea ca ea să se fi înfiripat cu mult mai înainte.

Beneficiind de o avantajoasă aşezare geografică, de condiţii prielnice  de sol şi climă, precum şi de un subsol cu importante zăcăminte de ţiţei, târgul Urlaţi a cunoscut de-a lungul vremii o semnificativă dezvoltare economică, demografică  şi edilitară, devenind principala localitate de pe cursul râului amintit mai sus.

În concordanţă cu evoluţia generală a societăţii româneşti, era firesc ca şi printre trăitorii pe aceste meleaguri să apară unele preocupări în domeniul instruirii şi educării tinerelor vlăstare, în raport cu cerinţele vremii.

Cum era şi firesc, pe parcursul timpului, şcoala din Urlaţi a urmat traiectoria impusă de diversele politici şi strategii în domeniul învăţământului românesc. Lipsa unui local propriu a făcut ca vreme îndelungată spaţiul de şcolarizare să fie asigurat în case particulare. Abia în anul 1894 se dă  în folosinţă  un  local nou, destinat Şcolii Primare de Băieţi, pentru fete atribuindu-se altă clădire. În anii ’40, în afară de şcoala primară, a funcţionat pentru scurtă vreme şi un gimnaziu unic.

În perioada 1930 – 1945, la conducerea Şcolii Primare  de Băieţi din Urlaţi s-au perindat mai mulţi directori, vrednici de amintire fiind: înv.Mocanu Ion, prof.Popescu Gheorghe, înv.Cărăşl Ion, înv.Stănescu Gheorghiţă. Dintre dascălii care au slujit la catedră în acest interval de timp, se cuvine a-i aminti pe învăţătorii Gheorghiu Radu, Negulescu Alexandrina, Ciocârdel Ion, precum şi pe profesorii Manolescu Ion, Cucu Nicolae, Cucu Vasile, Alexandrescu Nicu şi alţii.

ŞCOALA MEDIE  MIXTĂ URLAŢI (1953 – 1965)

Prin reforma învăţământului din anul 1948, locul liceului ca

instituţie şcolară de nivel mediu, cu o carte de vizită care onora învăţământul românesc, a fost luat de şcoala medie, de inspiraţie sovietică.

După cum s-a mai amintit, prin anii ’40 a funcţionat la Urlaţi şi un gimnaziu unic. Acesta se afla sub patronajul Liceului I.L.Caragiale din Ploieşti, care asigura, în parte şi necesarul de profesori. Era un pas spre învăţământul mediu, nereprezentat încă în oraşul Urlaţi.

Prin reforma administrativ teritorială în baza căreia teritoriul ţării a fost împărţit în regiuni, iar acestea în raioane, oraşul Urlaţi a devenit reşedinţă a raionului Cricov.

LICEUL DE CULTURĂ GENERALĂ (1964 – 1976)

Un moment demn de consemnat în istoria învăţământului preuniversitar românesc îl reprezintă anul şcolar 1964-1965, când se generalizează învăţământul obligatoriu de 8 ani, clasele liceale urmând a se ocupa segmentul IX-XII. Odată cu trecerea la învăţământul mediu de 12 ani, instituţia şcolară corespunzătoare va abandona denumirea de „şcoală medie” şi se va numi din nou „liceu”, ca înainte de reformă. Profilul stabilit pentru liceul din Urlaţi a fost „de cultură generală”, astfel încât, până la reprofilare, pe firma acestuia va sta scris „LICEUL DE CULTURĂ GENERALĂ URLAŢI”.

În anul şcolar 1965 – 1966, liceul dispunea deja pentru admiterea în clasa a IX-a de un număr de 4 clase de elevi, ceea ce îl punea pe picior de egalitate cu alte licee bine cotate din judeţ. Apare acum şi clasa a IX-a generală, ca prim pas în generalizarea învăţământului de 10 ani. În acelaşi timp, au existat şi unele experimente pentru implementarea învăţământului complementar, în care erau cuprinşi absolvenţi ai şcolii generale de 8 ani rămaşi în afara liceului, pentru învăţarea unei meserii (dogar, dulgher, zidar). Din varii motive, aceste tentative au eşuat.

În evoluţia liceului se înregistrează noi paşi semnificativi, ca, de pildă, înfiinţarea secţiei serale la cursul liceal şi, pentru o perioadă mai scurtă chiar şi la cel gimnazial, precum şi a secţiei fără  frecvenţă. În anul şcolar 1974-1975 liceul devine şcoală coordonatoare pentru oraşul Urlaţi, iar la nivelul claselor IX-X generale, şi pentru centrele Apostolache şi Drăgăneşti.

LICEUL INDUSTRIAL (1977 – 1990)

Astfel evoluând lucrurile în anul şcolar 1976-1977, Liceul de Cultură Generală Urlaţi se metamorfozează în Liceul Industrial Urlaţi, având ca patron Întreprinderea de Utilaj Chimic Ploieşti, iar ca minister tutelar, Ministerul Construcţiilor de Maşini. Acesta va asigura resursele bugetare pentru salarii şi alte cheltuieli pentru clasele liceale, Ministerului Învăţământului rămânându-i atribuţii doar pentru învăţământul general obligatoriu.

Noile planuri de învăţământ, specifice unui liceu industrial, conduc la o sensibilă creştere a necesarului de cadre inginereşti şi de maiştri – instructori, pentru predarea disciplinelor  de cultură tehnică şi pentru instruirea practică a elevilor.

LICEUL TEORETIC

Evenimentele din 21-11 Decembrie 1989 şi cele care  s-au succedat în perioada imediat următoare au coincis cu vacanţa de iarnă în învăţământul preuniversitar. În ianuarie 1990, la reluarea cursurilor, liceul industrial îşi încetează scurta şi chinuita existenţă, predând ştafeta unui alt tip de liceu, circumscris tradiţiei învăţământului mediu românesc. „LICEUL TEORETIC URLAŢI” va fi noua titulatură a ceea ce, pe durata a mai puţin de patru decenii, a fost succesiv şcoală medie, liceu de cultură generală şi, în fine, liceu industrial.

Începând cu anul şcolar 1990-1991, clasa a IX-a va urma să fie profilul real, fie cel umanist, în timp ce clasele cu profil industrial (X-XI-XII) vor merge în lichidare.

Ca urmare a unor reglementări privind numirea, titularizarea şi transferarea personalului didactic, în încadrarea liceului se produc modificări majore. Prin transfer sau detaşare, profesori de o incontestabilă valoare pleacă definitiv la Ploieşti: Cioc Zinca – română, Luchian Emilia – istorie, Draghini Margareta – biologie. Faptul că o serie de profesori ai liceului se pensionează mai înainte, transferul mai sus amintit a subţiat serios încadrarea liceului. Locul titularilor plecaţi a fost ocupat în principal, prin detaşări, supliniri sau plata cu ora, ceea ce nu putea fi un punct forte pe catedra de vizită a liceului. Se apelează din ce în  mai insistent la Şcoala generală nr.1 pentru completări de normă. Acum apare şi apoi cucereşte tot mai mult teren ideea unificării liceului cu şcoala generală, aşa cum funcţionaseră până în anul 1980. Opoziţia  faţă de acest proiect, reprezentată de colectivul didactic al şcolii generale, a cedat în cele din urmă. Astfel, în 1993, după sărbătorirea în comun a 40 de ani de la înfiinţarea liceului, se oficiază unificarea acestuia cu Şcoala Generală Nr.1, sub numele de Liceul Teoretic Urlaţi.